nu am stiut niciodata incotro ma indrept. fiecare drum mi se parea mult prea departe de mine si niciodata nu-l recunosteam.am zidit mii de soapte ce ma chemau spre mine si am cladit mii de oglinzi ce ma faceau din ce in ce mai nimeni. zadarnic. nu am aflat nimic vechi, nimic nou. de fapt nici macar nu am incercat sa aflu ceva. mereu am iubit confuzul.bineinteles, tot ce scriu acum mi se pare o minciuna. imi place sa ma ascund de mine prin mine.iubesc mastile. le consider indispensabile. de fapt ele au existat de la inceput. ce sunteti voi, oamenii? decat niste biete masti ale unui dumnezeu ce a uitat cine este. ne descompunem pe zi ce trece in mii de cioburi ce nu reflecta nimic si zambim atat de trist incat devenim niste actori nedefiniti ai unui teatru creat de propriile neputinte.da, nu am stiut niciodata incotro ma indrept. nici acum nu stiu. nimeni nu se indreapta decat spre nicaieri.
Un comentariu:
ce e cu tine? :|
Trimiteți un comentariu